
Nu, nu este vorba de vreo denumire de stradă. În visul meu, era o stradă-râu, pe care se putea merge cu maşinile şi pe jos, însă de fapt suprafaţa era lichidă. Mergeai pe ea şi dacă voiai puteai şi înota.
Asta am făcut eu cu o prietena, ne-am aruncat în apă şi înotam cu capul la "suprafaţă" în strada pe care treceau maşini şi camioane, ne cam aruncau praf în faţă dar ne plăcea prea mult să înotăm ca să ne pese prea tare.
De fapt, să înoţi pe strada aia era interzis, nu ştiu de ce. În fine, un tip de pe stradă vine la Cătălina (tipa cu care înotam) şi-i zice:
- Auzi, care-i faza cu Dumnezeu? Ce-i acordaţi toţi atâta importanţă?
Cătălina răspunde:
- Ştii de ce? E un sfânt (nu mai ţin minte cum îl chema) care zice: Rabelais? un limitat, Picasso? habar n-are, Rubens? mare geniu şi el..
No comments:
Post a Comment