Cine sunt eu?
Adica..omul este determinat 99% sau 100% de grup?
M-am intrebat mereu.. cat din ceea ce suntem este rezultatul raportarii la ceilalti si cat este rezultatul raportarii la noi? Pana la urma, nu tot la exterior te raportezi cand vrei sa afli cine esti in interior? Un paradox, cred eu. Sau cel putin pt mine.
Exemplu: cand vreau sa aflu ce fel de personalitate am, aplic unul din criteriile lui Jung poate, sau ma uit in jur si ma compar cu ceilalti si zic: A! eu sunt ca X mai mult sau ca Y, dar imprumut si ceva din calitatile lui Z etc etc. Si ce este al meu din asta? Combinatia unica de trasaturi pe care tot din afara le imprumut. Si totusi, Nietzsche a zic parca ceva de genul: “exista un numar limitat de combinatii posibile in univers”.





