"Un vis, jumătate scris din amintirea somnului, înainte să mă uit pe fereastră (nu, nu sunt superstiţioasă, dar îmi place ideea), jumătate pus pe hârtie cu ochii deschişi şi sufletul însetat:
Probabil că mirosul de ceai se strecurase şi în camera noastră, pentru că ţi-am auzit paşii leneşi lunecând spre mine...Şi parcă mi-ai atins părul; şi parcă m-ai întrebat ce fac. Şi parcă mi-am arcuit spatele când ţi-ai alergat unghiile pe el. Dar nu mai ştiu, zău... eram atentă la vecinii care stăteau nemişcaţi în geamul de vis-a-vis; sau poate că erau două manechine într-o vitrină.
Poate că stăm la parter. Sau poate că numai tu stai la parter şi de asta sunt eu mai aproape de nori.
Nu ştiu, zău... Dar m-am întors cu ochi imenşi, te-am sărutat lacom şi te-am strivit de perete. În câteva secunde nu mai existau secrete, îţi uneam aluniţele cu linii imaginare până când le transformam în galaxii care, însă, păleau în umbra Căii Lactee a pielii tale.
Şi, vai, mi-ai ţinut capul în mâinile tale tocite şi ai sorbit din mine ca dintr-un pocal. Şi, vai, am uitat să stingem lumina, iar umbrele noastre se amestecau cu varul pereţilor, cusute de porii prin care inspiram fericire.
Iar acum stau la geam. Miroase a ceai de iasomie şi uşa e deschisă."
Mai multe aici.
3 comments:
Ce surpriză... :)
:) Sper ca nu te deranjeaza ca nu ti-am cerut acordul sa-ti public post-ul.
Abia acum văd că mi-ai răspuns. :)
Nu, sigur că nu mă deranjează. A fost o surpriză plăcută.
Post a Comment