Dan Mihuţ, Somnul e doar un întuneric cu ochii deschişi

am s-adorm acum. cineva să mă zgâlţâie când ajungem
să ţină copilul de mână în aşa fel încât să aud cum somnul
meu îi străbate pupilele umede, cum palpitaţia inimii se loveşte de el
ca de-o cutie în care mi-am pus prea puţine lucruri
respiraţia se ridică spre lumină ca urechile unei cobre
dormim strânşi unul în altul şi respiraţiile se ridică pe copitele din spate
strivesc sub ele strugurii necopţi ai tresăririlor
cine vorbeşte în somn se lungeşte peste cei adormiţi şi mai bea
o gură din întunericul ce se ascunde în noi. am s-adorm
să nu băgaţi de seamă că nu ştiu să visez, doar întorc membrele pocite
prin umezeala de sub privire, rotesc gemetele ca pe limbile
veninoase ale fiarei ce oboseşte de-a lungul trupului
nu vă uitaţi că ochii rămân deschişi, să nu credeţi că
m-am trezit şi să mă lăsaţi întins în copilul ăsta ce nu se mai termină

Cu dedicatie..

SOMN

Marin sorescu

Mamei

"Pluteam pe-un rau, parca legat de maini,

Tinut deasupra de o forta tandra,

Catand pe cer rotundul unei paini

Si logodit pe mal c-o salamandra.
Spalam sub pleoapa firul de nisip

Si scoica-ntreaga prefacuta-ntr-insul.

Alunecam ca lacrima pe-un chip,

Incurajand si curgerea si plansul.
Plangand cu fata-n sus pe-un rau esti tot

Un fel de rau, cu albia-n miscare...,

- Dezleaga-mi mainile, sa pot sa-not

In plansu-acesta ce se varsa-n mare."

Vis cu bufon, Leonid Dimov

"In laptele diminetii aceste

Din orasul climateric cu insusiri alpestre

Au explodat ciudat prajiturile din vitrina.

Zic ciudat, pentru ca doar piereau intr-un glob de lumina

De culoarea lor intunecata

Pentru prajiturile de ciocolata,

Roz, cu scame de taciuni

Pentru prajiturile de capsuni,

Verzui si galben un pic

Pentru prajiturile cu fistic

Si asa mai departe.

Eu ma gandeam, bineinteles, la moarte

Cand a intrat sunand din clopotei, pe rotile,

Bufonul unui rege mort cu zile,

Mort subit

Pe cand plutea de placere printr-un veac varuit.

Dar sa lasam gluma. Era

Bufonul nostru numai catifea

Si pe dinauntru si pe dinafara,

Un vulpoi de carpa cu coada usoara.

Se misca degeaba, exista fara sa fie,

Era - daca vreti - o filozofie.

Toata lumea se facea ca nu-l stie,

Ca nu-l vede cand se stramba-n spate

Si presara boare tulbure pe linguritele plate...

Am inceput atunci sa mananc in cascade

Cataifuri, baclavale, rulade,

Simteam in juru-mi umede boturi,

Inghiteam in nestire bezele, piscoturi

Si cresteam, ma urnflam ca un aerostat

Cu bube dulci si diabet zaharat,

Acolo in muntii limpezi in zarea zmeurie

La masa patrata din cofetarie."

Patul lui Procust

Felie de noroi e ciclul meu,
Spre capătul carent răzbat cu greu,
Fuiorul tors al cretei mi-e povara,
Şi de mă apără, mă şi măsoară.

Triunghiul tău înscrie albatroşii,
Şi doare mlaştina cu viermii roşii,
Dar cum, mirajul frumuseţii nevalente,
Cînd ochiul meu spre cruguri, sus, atent e?

Hrăniti cu putrezime de asemeni,
Se-ngraşă nuferii suavi şi gemeni,
Eu, plin de bale şi vîscos, greu lupt
Alăturea, din soare să mă-nfrupt.

Cu burta flască, la urechi rubin,
Cu clopoţei de slavă şi venin,
Vecin cu mine e şi se tîrăşte, totuşi
Împărăteşte balta, albii lotuşi.

Dar ochii mei în mine se întorc,
Să mă cuprind, alt fir încep să torc.
Mai mare sunt, decît cei mari, şi mai
Frumos, decît un crin în miez de Mai.

Spre tine, Doamne, gîndul îmi înalţ …
Nici flori, nici aur, nu mi-ai pus în smalţ,
Nici ghiare. Tu mi-ai dat în loc de ele
Doar conştiinţa mişeliei mele.

Camil Petrescu

Ileana Mălăncioiu

Cânt pe inimă ca pe-o frunză de fag
Stau oamenii-n drum să m-audă cum cânt,
Se uită unii la alţii tăcuţi
Şi se-ntreabă ce pasăre sunt.

E prea mult cântec împrejurul nostru,
L-ascult cu ei şi nu-l mai înţeleg,
Parcă m-aş fi temut să rup o frunză
Şi am cântat dintr-un copac întreg.

"Vis", din volumul „Pasărea tăiată”, 1967

Trup de fum

Dintr-o pânză străvezie
De păianjen vreau să-ţi fac
Un aerian hamac,
Plutitoare să te ţie
Între vârfuri de copac.

Somn în leagăn să-ţi prelingă
Greieruşii câmpeneşti,
Praf de lună să te ningă,
Mâna mea să nu te-atingă
Să nu mi-te veştejeşti.

Către tine doar să suie
Gândul vis şi gândul viu,
Trup de fum trandafiriu,
Între ce e şi ce nu e
Că te am – atât să ştiu.

Nichifor Crainic

Vis de Martisor

Nu ii fie de deochi
Ce frumoasa-i fara ochi
Tivul pleoapelor se coase-n
Ferfenite de matase.


De cand s-a uitat in stele
I s-a prins bezna de ele
Dintr-un lunecus cu pana
I s-a-ncondeiat spranceana
E tot pana care scrie
Fluturii din papadie
A luat gura ei tipar
Parca de la nenufar:
Ce i-a spus visul ascuns
De-a soptit si i-a raspuns?
Nu s'cu cine seamana
Ca ii pare geamana
O sa ma silesc sa caut
A ghici pe nai si flaut.


Intre perine si paturi
Mans-i sta pe-aci, pe-alaturi.


Pune-i degetare
Cate-o sarutare.


Umbla-ncet, ia-i mana-ncet
Muta-i-o incet
Sa nu se destepte ...
Si-n cuprinsul palmii drepte
De zantii de marte
Pune-i martisor o carte.


Tudor Arghezi, Frageda

"Ceva ca rugăciunea"

"Nu ştiu ce am,

Că nu dorm când dorm

Nu ştiu ce am,

Că nu sunt treaz,

Când stau de veghe.

Nu ştiu ce am,

Că nu ajung nicăieri,

Când merg.

Nu ştiu ce am,

Că stând pe loc

Sunt, hăt, departe.

Doamne, din ce fel de humă

M-ai luat în palmele tale calde

Şi cu ce fel de salivă

Ai amestecat şi-ai frământat huma-mi?

De nu ştiu ce am

Că exist,

Nu ştiu ce am

Că nu mai am nimic,

Decât pe tine."

Marin Sorescu