Pământul la putere!

Dacă Pământul ar fi inteligent, oare cu ce ochi ne-ar privi? La asta meditam acum câteva zile, ascultând un prieten entuziasmat de romanul lui Stanislaw Lem : “Solaris e o planetă ce reacţionează în mod inteligent şi trimite oaspeţi oamenilor care o vizitează”. Ce fel de monstru ne-ar trimite nouă planeta noastră pentru a ne arăta cum ne-am purtat în ultimul mileniu?

Solaris din cartea lui Lem este o planetă ciudată, acoperită în întregime de un ocean ce-şi schimbă singur forma şi culoarea. Când membrii echipajului rus venit s-o cerceteze o bombardau cu raze pentru a-i observa reacţia, planeta le trimitea personaje desprinse din trecutul lor sau al cunoscuţilor, sosii ale unor fiinţe care le-au marcat viaţa.

De bombardat noi am “bombardat” destul. De la revoluţia industrială încoace, nimic n-a mai fost la fel pe Pământ. O sticlă de plastic se degradează în DOAR 450 de ani, spun statisticile. Alte statistici ne povestesc cum se pierd în fiecare zi 32.000 de hectare de pădure tropicală, împreună cu sute de specii rare de plante şi animale care nu vor mai exista datorită nouă. Iar temperatura globală ar putea creşte cu şase grade Celsius în următorii 90 de ani.

Am impresia că noi, ca rasă, ne purtăm precum copiii răsfăţaţi care văd ceva nou şi spun „e al meu!”. De aceea am reţinut ce a zis doctorul Snaut în varianta „Solaris”a lui Tarkovsky: „Noi nu vrem alte lumi; vrem o oglindă. Căutăm contactul şi nu o să-l realizăm niciodată. Suntem în situaţia stupidă a unui om ce face eforturi pentru scopuri de care se teme şi pe care nu le doreşte de fapt. Omul are nevoie de om!”. Noi trebuie să fim zgâlţâiţi puţin, altfel ne întoarcem toţi cu ochii în calculator şi ne vedem mai departe de lucru fără să schimbăm nimic.

Scenariul meu pentru ce aş avea de comunicat dacă aş fi Pământul, este simplu. Aş face întuneric total pentru o săptămână, suficient cât sa înţeleagă toţi că nu e de glumă. Iar apoi le-aş trimite de pe orbită (poluată, săraca, şi ea, cu reziduuri de la sateliţi) un personaj cu puteri supranaturale care să se plimbe în lume cu mesajul Pământului: un filmuleţ cu noi peste 200 de ani. Sigur va fi mai mult decât convingător. Şi regulile pentru a schimba acest viitor, atât individuale cât şi valabile internaţional. Câteva exemple: reciclare obligatorie prin lege, o colaborare mai bună între ţările defavorizate şi cele bogate în resurse, găsirea unor noi surse de energie, educarea mai serioasă a tinerilor.

Acest personaj ar trebui să semene cu noi dar să aibă şi ceva în plus, precum Yoda, maestrul Jedi din Star Wars. Astfel oamenii nu se vor speria prea tare, dar vor înţelege că e cineva de care trebuie să se teamă. Pentru a-i asigura pe toţi că vorbeşte serios, Yoda le-ar povesti cum Pământul îşi poate modifica orbita precum Solaris şi eventual migra către o galaxie mai ospitalieră, descotorosindu-se de noi ca de nişte purici care au fost lăsaţi prea mult să pişte.