Eram iar la mare. Mă plimbam pe plajă fericită când am ajuns într-un şantier de construcţii. Ca în jocurile pe calculator, fără să-mi dau seama încep să urc un bloc mare tapetat cu nisip, crezând că era de fapt plaja. Un muncitor a rânjit la mine ironic şi mi-a zis: “Ce, ai impresia că eşti în vacanţă aici?. Se pare că lucram şi eu cu ei.
Se construia un bloc imens, chiar pe plajă. Un grup de oameni fusese ales pentru a se urca în vârf să testeze cât de sigur e. Am intrat şi eu în echipa aia. Cumva ştiam, ştiau toţi că e foarte periculos ce urma să facem şi ca puteam să cădem de acolo. Am urcat totuşi, se pare că nu aveam de ales.
Ajunsă sus am descoperit că era un curent extraordinar care te trăgea afară din clădire, iar noi trebuia să ieşim pe rând pe acoperiş să verificăm dacă rezistăm acolo sau cădem. Aveam un sentiment foarte neplăcut de nesiguranţă, eram la o înălţime ameţitoare. Au urcat, au ţipat şi au căzut toţi în afară de mine, nu mai ştiu cum dar ştiu că a fost din întâmplare.
M-am orientat spre o scară exterioară şi am coborât încet, treaptă după treaptă, până jos. Acolo am realizat că trebuie să mă întorc repede acasă, părinţii erau probabil îngrijoraţi. Iar părinţii.. cred că au mare influenţă asupra inconştientului meu dacă îi visez mereu aşa de severi. În fine, de data asta chiar i-am înfruntat cumva. Le-am zis că aş putea rămâne acolo peste noapte (să dorm pe plajă..mmm), s-au scandalizat, dar parcă încet încet începeau să accepte ideea.
Si totuşi, m-am urcat pe motocicleta mea şi am pornit-o spre casă. Încercam să calculez dacă îmi ajung banii de benzină şi dacă la viteza la care mergeam aveam să ajung acasă în timp util, nu ştiam să apreciez cât de repede mergeam. Mi-era un pic frică, nu ştiam să conduc, o făceam mai mult instinctiv.
Se construia un bloc imens, chiar pe plajă. Un grup de oameni fusese ales pentru a se urca în vârf să testeze cât de sigur e. Am intrat şi eu în echipa aia. Cumva ştiam, ştiau toţi că e foarte periculos ce urma să facem şi ca puteam să cădem de acolo. Am urcat totuşi, se pare că nu aveam de ales.
Ajunsă sus am descoperit că era un curent extraordinar care te trăgea afară din clădire, iar noi trebuia să ieşim pe rând pe acoperiş să verificăm dacă rezistăm acolo sau cădem. Aveam un sentiment foarte neplăcut de nesiguranţă, eram la o înălţime ameţitoare. Au urcat, au ţipat şi au căzut toţi în afară de mine, nu mai ştiu cum dar ştiu că a fost din întâmplare.
M-am orientat spre o scară exterioară şi am coborât încet, treaptă după treaptă, până jos. Acolo am realizat că trebuie să mă întorc repede acasă, părinţii erau probabil îngrijoraţi. Iar părinţii.. cred că au mare influenţă asupra inconştientului meu dacă îi visez mereu aşa de severi. În fine, de data asta chiar i-am înfruntat cumva. Le-am zis că aş putea rămâne acolo peste noapte (să dorm pe plajă..mmm), s-au scandalizat, dar parcă încet încet începeau să accepte ideea.
Si totuşi, m-am urcat pe motocicleta mea şi am pornit-o spre casă. Încercam să calculez dacă îmi ajung banii de benzină şi dacă la viteza la care mergeam aveam să ajung acasă în timp util, nu ştiam să apreciez cât de repede mergeam. Mi-era un pic frică, nu ştiam să conduc, o făceam mai mult instinctiv.
E interesant că atunci când m-am trezit mai târziu decât planificasem nu mi-a părut rău, aveam sentimentul că trăisem în vis ceva ce meritase timpul pierdut. Mi-ar fi plăcut să ştiu ce.
No comments:
Post a Comment